Un ciumpalac sărac vădit,
Remaniat, nenorocit,
Care trăieşte vai şi amar,
S-a săturat de acest coşmar.
Acest coşmar portocaliu
Care de şapte ani e viu,
Care mi-a spus “să trăiesc bine”
Dar a luat pielea de pe mine.
Şi, stimulat de Arafat,
Că umilinţa a-ndurat
De la întâiul om din stat
Am zis: Atât! S-a terminat!
M-am săturat să mai îndur
Aceste acte de chiabur
Şi, revoltat de nedreptate,
Eu strig întruna: Libertate!
Şi strig în piaţă ne-ncetat
Aşa cum sunt, remaniat,
Fără să-mi pese că e ger
Doar ca să-mi ating un ţel.
Eu vreau ca piaţa să stea vie
Şi ciumpalacii sa învie
Şi să strigăm cu toţii-n cor
Că România nu-i a lor !
Ei sunt doar simpli trecători
Prin ţara ciumpalacilor
Şi că puterea nu-i a lor
Ci este-a ciumpalacilor.😏
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu